IN HONOREM
Viorel Munteanu
Profesor univ. dr. VIOREL MUNTEANU
(născut 2 mai 1944, Reuseni - Suceava)
„…în sensul marilor legături spirituale şi, aş îndrăzni să spun, ale marilor prietenii artistice, relaţia dintre Roman Vlad şi exegetul său, Viorel Munteanu, este biunivocă, rezonând parcă, într-un spaţiu de continuitate, la comuniunea de gând şi suflet stabilită între Roman Vlad şi Igor Stravinski. Sînt numeroase dovezile de preţuire ale lui Roman Vlad la adresa creaţiei lui Viorel Munteanu. Mă voi opri însă la una dintre cele mai relevante, consemnate de Dorin Speranţia în «Interviu imaginar» (vezi: Introducere în opera lui Roman Vlad).
După ce a ascultat Glasurile Putnei, adresându-se lui Viorel Munteanu, Roman Vlad spune: «… această compoziţie este cu totul altceva, tratează altfel maniera bizantină, e deosebit de frumosă şi bine făcută – sunt cu partitura în faţă – şi dacă vi s-a acordat Premiul Academiei, vi l-aş fi dat şi eu, v-aş da toate premiile! Mi-a făcut o mare plăcere s-o aud».”
Prof. univ. dr. Gheorghe Duţică
Reflecţii despre un muzicolog
Cronica, nr. 5, mai 1999
Maestru iscusit al sonurilor moldave, în creația căruia spiritualitatea bizantină a Putnei și cea a folclorului românesc se împletesc într-un mod original cu limbajul avangardei moderniste, muzicolog și experimentat om de Radio, dascăl neobosit și frenetic apărător al tradiției muzicale ieșene, personalitate proteică și multilaterală, pasionat promotor al redescoperirii în România a creației componistice și muzicologice a marelui muzician român Roman Vlad, organizator inspirat, efervescent și plin de idei, rector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași între 2004-2012, îndrumător de admirabile doctorate în muzică și Doctor Honoris Causa al mai multor universități românești prestigioase, prof. univ. dr. Viorel Munteanu își trage seva creatoare, energia ideatică debordantă și hotărârea organizatorică din tăria proverbială a spiritului răzeșilor moldoveni. Tenace și rafinat, prolific și profund, săritor și inventiv, Viorel Munteanu e o ființă vibrantă, prietenoasă și deschisă. Mintea sa e în permanentă erupție de idei, un impuls gnoseologic neostoit împingând-o să producă cu spor proiecte, să genereze traiecte și direcții de urmat în acțiune, să argumenteze pletoric și să se auto-interogheze neîncetat. Acest rezervor de vitalitate este taina muntelui de vioiciune ce-i marchează destinul și îi individualizează traseul cultural în cadrul muzicii românești.
Prof. univ. dr. Dan Dediu
Bucureşti, Ianuarie 2019
„Muzica sa, se poate spune, este caracterizată de o evidentă tentă de sinceritate, fiindu-i străine exprimarea fals-sofisticată, complicaţiile inutile, mimarea unor estetici şi tehnici muzicale la modă. Uneori pătrunde în ea o uşoară tentă neoclasică care-i conferă o patină a unor vremuri trecute, pentru care unii din noi nutresc delicate sentimente nostalgice; te numeri printre ei ştiind însă, totodată, să fii şi oglinda acestor vremuri prezente, atât de imprevizibile şi greu de înțeles. Un exemplu îl constituie Cvartetul de coarde nr. 1 (preferatul meu!!), lucrare ce reprezintă o adevărată provocare, atât pentru interpreţi, cât şi pentru public.”
Prof. univ. dr. Dan Buciu
Bucureşti, 2019
„Ceea ce rămâne însă cu siguranță este un moment în care legăturile și coeziunea celor trei școli muzicale superioare din România au atins un maxim istoric – la București, rector devenise atunci mai tânărul confrate Dan Dediu, un partener ireproșabil în această colaborare ce ne-a întărit pe toți în vremuri nu tocmai ușoare.
Au trecut acestea toate, și iată-ne acum la ceasul a trei pătrare de împliniri, ceas de bilanț, dar și de așteptări, când inspirația creatoare, nestânjenită de contingențe, se așază în ópusuri temeinice, de sinteză, rotunjind fizionomia unei generații în care Viorel Munteanu strălucește cu înțelepciunea, credința și sinceritatea personalității sale generoase.
La mulți ani!”
Prof. univ. dr. Adrian Pop
Cluj Napoca, 2019
„Muzica lui Viorel Munteanu – dramatică, evocatoare, plastică, mi-a inspirat documentarele de televiziune pe care i le-am dedicat. Plăcute şi intense au fost orele lungi de filmare în Udeştiul natal, în preajma locului de veci al lui Ștefan cel Mare, între zidurile mănăstirii Putna, în salonul de muzică al lui Enescu din conacul de la Tescani. Alte ore în șir s-au depănat în studio, la montaj, însoțind imaginile cu secvențe din concertele şi recitalurile pe care m-am străduit să le înregistrez de-a lungul anilor cu studioul mobil al televiziunii. Au fost documentare deschizătoare de drum pentru producţiile unor colegi, care au urmat.
Tot ce am evocat aici sunt realizări ce merită cunoscute, comentate nu doar la ceas aniversar. Ele fac parte din patrimoniul cultural românesc, demne să-și facă auzită mereu în lume vocea arhaic-modernă bine temperată.”
Jurnalist media scrisă şi audio-vizuală, publicist, dr. Alex Vasiliu
Iaşi, 2019