n. 17 oct. 1937, Reșița - m. 01 iul. 1996, Oberhaching (mică localitate din districtul München, Germania)

  Alături de celălalt mare mentor pe care l-am avut în anii studenţiei, compozitorul Vasile Spătărelu, cu care împărţea aceeaşi generaţie (Zeman se născuse în 1937, Spătărelu în 1938), Anton Zeman era o figură aparte între muzicienii Iaşului. Părea sobru în atitudine şi avangardist în creaţie, pe când Vasile Spătărelu era bonom, mucalit şi dădea la iveală sonorităţi domoale, consonante. Pentru mine, diferenţele care îi individualizau în calitate de oameni şi creatori s-au unit într-un întreg plin de sensibilitate, imaginaţie, seriozitate şi nelinişte creatoare, însuşiri pe care ambii le aveau din belşug. Şi mai este ceva: în munca de formare a viitorilor muzicieni, Anton Zeman şi Vasile Spătărelu acţionau conjugat, se completau, erau modelele de care studenţii aveau nevoie şi îi îndrumau pe aceştia în cel mai altruist mod posibil. Între ei exista o stimă reciprocă, dublată de o rivalitate loială, şi sunt aproape convins că, mai presus de toate, îi legau cele mai sincere sentimente de prietenie.

18 ianuarie 2023

Profesor univ. dr. habil. Leonard DUMITRIU