n. 11 nov. 1953 - m. 25 aug. 2020

Discipol al lui Vasile Spătărelu la clasa de compoziție a Conservatorului George Enescu din Iași, devine cadru didactic al aceleiași instituții, iar din anul 1991 a activat ca profesor de teoria instrumentelor și orchestrație la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj. A fost coordonator al Vacanțelor muzicale de la Piatra Neamț și a fondat Colegiul universitar de Muzică din același oraș, sub egida Academiei de Muzică clujene. A fost director al Școlii doctorale Sigismund Toduță, laureat al Concursului de compoziție Henrik Wieniawsky (1980), dar și distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor din România în anul 1988. Creația sa componistică îmbrățișează cu predilecție genurile simfonic, vocal-simfonic, cameral și coral, și se caracterizează prin inventivitatea alcătuirii muzicale, integrarea unor perspective constructive riguroase, inspirate de gândirea matematică, ca și prin plasticitatea expresiei.

„L-am cunoscut pe Cristian Misievici ca participant la cursurile de la Piatra Neamț, unde mi-a făcut o impresie deosebită, atât în calitate de compozitor, cât și în aceea de analist al textelor muzicale moderne. Ulterior am mai ascultat câteva compoziții de-ale sale, din ce în ce mai complex elaborate, mai originale și la un nivel profesional remarcabil. Am deplina convingere că în generația sa, Cristian Misievici este unul din cei mai importanți compozitori români.”

Ștefan Niculescu, noiembrie 1993       

Chiar în condițiile actualului circuit internațional, locul de formare își va pune amprenta decisivă asupra artistului creator. Ce i-a oferit, deci, Iașul tânărului compozitor Cristian Misievici, în special în cadrul Conservatorului „George Enescu” pe care l-a absolvit în 1975 și în care s-a reîntors ca asistent după stagiul obligator „în producție”? Pe de o parte, posibilitatea însușirii temeinice a datelor fundamentale și totodată indispensabile ale meșteșugului muzical; pe de alta, într-un climat de generoasă emulație și cu condiția unei depline onestități profesionale, o totală libertate privind opțiunile asupra căilor proprii de afirmare. În acest sens, titularul clasei de Compoziție a Conservatorului ieșean, Vasile Spătărelu, pare a-și fi făcut o profesiune de credință din a scoate de pe băncile școlii nu sateliți ci individualități de sine stătătoare. Dotat cu un talent autentic și viguros, cu o deosebită putere de asimilare, favorizată de o inteligență vie și selectivă, cu mare putere de muncă, Cristian Misievici este de pe acum o asemenea individualitate. A scris remarcabil de multe lucrări, diferite ca factură și gen, diferite și ca dimensiuni, fiecare dintre acestea constituindu-se într-o veritabilă experiență de creație, fără a viza totuși sfera experimentului pur.

Liliana Gherman,    

„Dimensiuni ale creației și interpretării.
File de cronică muzicală” vol. 2 (1977–1986), 

Editura Artes, Iași, 2003   

Scrisoare deschisă: Cristian Misievici către Vasile Spătărelu